Nu tancurile și dronele. Norvegia știe cum va ataca Rusia

Profesorul Tormod Heier de la Academia Militară a Norvegiei consideră că Rusia nu va decide să intre într-un conflict militar deschis cu Europa. Potrivit lui Heier, Rusia va folosi acțiuni hibride, îndreptate spre cele mai vulnerabile domenii ale statelor. Acestea reprezintă astăzi una dintre principalele provocări pentru securitate.

Norvegia și-a crescut cheltuielile pentru apărare de la 2 la aproape 3,5% din PIB în câțiva ani. În Europa, obiectivul este de 5% până în 2035. Oslo a comandat, printre altele, fregate în valoare de 136 miliarde NOK, tancuri Leopard pentru 23 miliarde NOK, precum și submarine și rachete pentru 114 miliarde NOK. Heier subliniază că aceasta este o reacție la cel mai grav, dar cel mai puțin probabil scenariu. În opinia sa, Europa este militar mai puternică decât Rusia.

Statele europene dispun de aproximativ 2 milioane de soldați față de 1,1 milioane ai Rusiei. Au și aproximativ 2100 de avioane de vânătoare, în timp ce Rusia are circa 1200. Flotele europene sunt mai numeroase, iar numărul de submarine este comparabil. Rusia domină însă la numărul de rachete, inclusiv nucleare. Deține aproximativ 6000 de focoase nucleare.

Heier consideră că cele mai probabile sunt sabotajele și operațiunile de influență. El indică tăierea cablurilor, perturbarea livrărilor de energie, atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare. Astfel de acțiuni sunt ieftine și greu de detectat. Scopul lor este să provoace frică și să submineze încrederea în instituțiile statului.

Expertul subliniază că răspunsul la acest tip de amenințări revine în principal poliției și structurilor civile. În opinia sa, acestea nu sunt pregătite pentru acțiuni de natură statală. Un exemplu este incidentul din decembrie 2024 din Marea Baltică, când au fost avariate cabluri energetice și de comunicații. Cazul a fost investigat ca posibil sabotaj.

Fostul șef al apărării, Sverre Diesen, atrage atenția că forțele europene sunt dispersate și pregătite diferit. În opinia sa, creșterea cheltuielilor se datorează în principal reducerii prezenței SUA în Europa.

La rândul său, șeful apărării norvegiene, Eirik Kristoffersen, subliniază că amenințările hibride sunt un element permanent al mediului de securitate. El indică faptul că este esențială consolidarea apărării totale și a rezilienței societății, pentru care sunt responsabile în primul rând instituțiile civile.

Sverre Diesen subliniază că lipsa coerenței în planificarea apărării slăbește capacitatea reală de reacție a Europei. În opinia sa, statele dispun de resurse semnificative, dar acestea nu sunt întotdeauna pregătite pentru utilizare rapidă. El atrage atenția asupra diferențelor de priorități de securitate între țări. În acest context, subliniază importanța coordonării acțiunilor civile și militare. Aceasta ar trebui să includă administrația de stat, serviciile de ordine și protecția infrastructurii critice.