Reguli nerealiste în Norvegia. Se așteaptă ca... prădătorii să respecte zonele marcate pe hartă

În Norvegia, în ultimii 20 de ani, s-au plătit despăgubiri pentru peste 800 de mii de oi și reni. Doar anul trecut, statul a alocat peste 159 milioane NOK în acest scop. Linnell, care lucrează la Institutul Norvegian de Cercetare a Naturii și la Universitatea din Innlandet, subliniază că prădătorii nu respectă granițele administrative sau liniile trasate pe hartă.

El atrage atenția că sistemul actual seamănă cu o „tablă de șah” formată din mici pătrate, care nu corespund nevoilor animalelor mari. În opinia sa, modelul din Vestlandet, unde au fost stabilite zone extinse fără prădători, a redus aproape complet pierderile în rândul animalelor domestice.

Cercetătorul consideră că separarea prădătorilor de animalele domestice poate funcționa, dar necesită zone clare și mari de ambele părți. El crede că este nevoie de schimbări în modul de creștere acolo unde prădătorii au prioritate. Indică soluții utilizate în Europa, precum garduri electrice, câini de pază sau aducerea oilor de pe pășuni mai devreme.

Observă însă că implementarea acestor metode ar însemna schimbări majore pentru multe ferme. Linnell subliniază că compromisul actual nu oferă rezultatele așteptate și conflictul continuă să crească.

În paralel, cresc tensiunile între organizațiile pentru protecția animalelor și reprezentanții agriculturii și crescătorii de reni. Organizația pentru drepturile animalelor susține că se alocă prea puțin spațiu pentru prădători, iar numărul real de pierderi documentate este mai mic decât despăgubirile plătite. Organizația critică pășunatul fără supraveghere și subliniază necesitatea reducerii numărului de animale domestice.

Pe de altă parte, Asociația Națională Norvegiană a Crescătorilor de Reni avertizează că pierderile în rândul turmelor de reni sunt prea mari și, în opinia lor, singura soluție eficientă este reducerea populației de prădători. Federația Norvegiană a Fermierilor argumentează că condițiile din Norvegia nu permit compararea creșterii animalelor cu alte țări europene.

Agenția Norvegiană pentru Mediu confirmă că unele zone sunt nefuncționale și prea mici pentru a asigura condiții stabile de viață pentru prădători. Funcționarii indică regiuni în care animalele, inclusiv urșii, evită locurile desemnate oficial pentru ei și se deplasează în zone prioritare pentru pășunat, ceea ce duce la noi pierderi.

Ei anunță că, în unele cazuri, pot fi necesare decizii politice. În același timp, atrag atenția că în regiunile cu creștere intensivă a renilor sunt posibile măsuri precum mutarea turmelor în zone mai puțin periculoase. Totuși, subliniază că în regiunile nordice, provocarea rămâne numărul mare de râși și glotoni.

Autoritățile susțin că împărțirea actuală pe zone funcționează în majoritatea cazurilor, deși recunosc că există locuri care necesită schimbări. Comisia regională pentru prădători din Nordland consideră însă că nu există posibilități reale de a modifica zonele pe cont propriu. Reprezentanții regiunii subliniază că condițiile geografice îngreunează atingerea obiectivului de prezență constantă a ursului brun cu pui.

Ei indică faptul că încercările de până acum nu au dat rezultate, iar ultima femelă de urs cu pui înregistrată a murit în 2015. Sublinează că, fără sprijinul autorităților centrale, nu se pot crea zone mai mari și stabile pentru prădători.

Discuția despre noile granițe ale zonelor și modalitățile de reducere a pierderilor în creșterea animalelor va continua, iar instituțiile statului pregătesc noi analize și recomandări. Rămâne întrebarea cum să se combine protecția speciilor amenințate cu nevoile sectorului de pășunat. Deciziile viitoare ar putea redefini relațiile dintre prădători, animalele domestice și oamenii care împart aceste teritorii de zeci de ani.