„Bătălia pentru Norvegia”. Un nou raport indică unde ar putea apărea cele mai mari amenințări

Raportul analizează un scenariu de conflict în care acțiunile ar fi desfășurate simultan în aer, pe mare, sub apă, în spațiul cibernetic și în spectrul electromagnetic. Autorii subliniază însă că nu prevăd un atac rusesc concret, ci descriu o variantă pregătită în scopul planificării apărării. Timpul este un element esențial. O mare parte dintre programele de modernizare ale Norvegiei ar urma să ajungă la maturitate abia în anii 2029–2036, adică mai târziu decât fereastra potențială de amenințare indicată în raport.

Autorii raportului apreciază că o ofensivă terestră clasică asupra Finnmarkului este un scenariu mai puțin probabil. Ei tratează în mod similar o confruntare navală deschisă în jurul Svalbardului, indicând costurile ridicate ale unei astfel de operațiuni pentru Rusia. Presiunea exercitată de la distanță ar avea o importanță mai mare. În scenariul SSC, aceasta ar putea include atacuri coordonate cu rachete și drone, atacuri cibernetice și acțiuni de sabotaj îndreptate împotriva elementelor-cheie ale infrastructurii norvegiene.

Norvegia are o importanță deosebită în acest context datorită sectorului energetic și poziției sale. Potrivit datelor citate în raport, țara a reprezentat în 2025 aproximativ 54% din importurile de gaz prin conducte ale UE, iar în primul trimestru din 2026 aproximativ 55%. Luând în calcul LNG, ponderea Norvegiei se ridica la aproximativ 30% din totalul importurilor de gaze ale UE. Prin apele norvegiene trece și infrastructură de telecomunicații, iar țara joacă un rol important în sistemul de transfer al forțelor NATO către regiunea nordică și baltică.

Raportul arată că Norvegia dispune de sisteme avansate, inclusiv avioane F-35A, aparate P-8A Poseidon și sistemul NASAMS. Problema ar fi însă amploarea unui potențial atac. Potrivit autorilor, arhitectura actuală nu a fost pregătită pentru respingerea de lungă durată a unor valuri masive de drone ieftine, combinate cu utilizarea rachetelor de croazieră și balistice. Astfel de acțiuni ar putea epuiza treptat stocurile de rachete interceptoare costisitoare.

SSC atrage atenția și asupra apărării împotriva rachetelor balistice. Potrivit raportului, sistemele norvegiene actuale nu oferă capacitate proprie de combatere a unor rachete precum Iskander-M, iar NASAMS este destinat în principal combaterii altor tipuri de ținte aeriene. Autorii indică, de asemenea, un nivel insuficient de dezvoltare a stratului de apărare împotriva atacurilor masive cu drone. Ei consideră necesare sisteme interceptoare mai ieftine, o rețea distribuită de senzori și soluții de război electronic.

O mare parte a raportului se referă la posibila cooperare dintre Norvegia și Ucraina. Autorii indică experiența acumulată în timpul războiului în domeniul apărării împotriva dronelor, războiului electronic, sistemelor maritime fără echipaj și gestionării digitale a câmpului de luptă. În opinia lor, aceste soluții pot fi folosite și pentru protejarea teritoriului extins și a coastei Norvegiei. Automatizarea ar avea un rol deosebit, deoarece țara dispune de un număr limitat de personal raportat la suprafața care necesită protecție.

Punctul de plecare nu ar fi o structură de cooperare complet nouă. Raportul menționează programul Brave-Norway, declarația de apărare de la Oslo din aprilie 2026, activitatea companiei Kongsberg la Kiev și investițiile legate de dronele maritime ucrainene. Autorii propun extinderea acestor inițiative într-un parteneriat permanent privind dezvoltarea comună a capacităților de apărare. Unul dintre domenii ar urma să fie și dezvoltarea sistemelor de interceptare a rachetelor balistice, precum și proiectele comune de sisteme fără echipaj.

Raportul a fost elaborat de SSC la comanda companiei ucrainene Buntar Aerospace și are rolul de a sprijini dezvoltarea parteneriatului de apărare ucraineano-norvegian. Autorii subliniază că scenariul descris este în mod intenționat o variantă extremă, nu o prognoză a evenimentelor viitoare. De asemenea, ei precizează că o parte dintre datele privind producția militară rusă au caracter estimativ și se pot modifica.