Norvegia nu atrage fast-food-uri. Acest lucru descurajează marile lanțuri

Unul dintre factorii cheie îl reprezintă taxele vamale norvegiene și prețurile materiilor prime. Ministerul Agriculturii și Alimentației subliniază că carnea și produsele lactate sunt supuse unor taxe vamale mai mari decât în multe alte țări.

Importul ingredientelor implică costuri ridicate, iar produsele locale sunt, de asemenea, scumpe. Pentru lanțurile internaționale, acest lucru înseamnă creșterea costurilor operaționale. În consecință, marjele pot fi mai mici decât pe piețele mai mari, cum ar fi SUA.

Contează și dimensiunea și structura pieței. Norvegia este o țară cu o construcție dispersată și cu puține locații unde restaurantele pot fi profitabile. Lanțurile de franciză planifică de obicei intrarea pe piață prin deschiderea mai multor localuri simultan.

În Norvegia, posibilitățile unei astfel de expansiuni sunt mai mici. În plus, este mai greu să găsești francizați dispuși să investească și să își asume riscuri financiare.

Situația este influențată și de recunoașterea brandurilor. Potrivit reprezentanților industriei, multe lanțuri americane nu sunt suficient de cunoscute consumatorilor norvegieni. Acest lucru impune cheltuieli mari pentru marketing și construirea imaginii.

În alte țări europene, aceste branduri sunt deja prezente și mai bine recunoscute. Din acest motiv, Suedia este adesea aleasă ca o piață de lansare mai previzibilă.

Instituțiile de stat subliniază că Norvegia nu aplică reglementări speciale împotriva lanțurilor de fast-food. Se aplică aceleași reguli privind siguranța alimentară, piața muncii și protecția mediului ca și pentru alte entități din domeniul gastronomiei.

Lipsa noilor branduri americane nu rezultă, așadar, din bariere administrative. Principalii factori sunt costurile, dimensiunea pieței și condițiile de desfășurare a activității.