Dileme norvegiene. Imigranții cresc numărul angajaților și... al șomerilor

În perioada 2015–2024, imigrația a dus la creșterea numărului de locuitori și a persoanelor angajate, dar, în același timp, a mărit și grupul celor inactivi profesional. În populația fără origine imigrantă s-a înregistrat o ușoară scădere a numărului de locuitori cu vârsta între 20–66 de ani, în timp ce printre imigranți s-a observat o creștere clară a acestui grup.

Imigranții sunt responsabili pentru cea mai mare parte a creșterii numărului de angajați – aproape 163 de mii, ceea ce reprezintă 76% din creșterea totală a ocupării forței de muncă. În același timp, numărul persoanelor neangajate din restul populației a scăzut cu peste 55 de mii, în timp ce printre imigranți a crescut cu peste 46 de mii. Ponderea imigranților în rândul persoanelor neangajate a crescut de la 26,2% la 32,4%, iar la această creștere a contribuit semnificativ valul de refugiați din Ucraina.

Cei mai mulți imigranți fără loc de muncă provin din Asia – aproape 83 de mii de persoane. Alte grupuri mari sunt imigranții din Europa de Est, atât din țările UE, cât și din afara Uniunii, fiecare dintre aceste grupuri având puțin sub 50 de mii de persoane fără loc de muncă.

Din Africa provin 34,4 mii de șomeri, iar din Europa de Vest (fără țările nordice) aproape 18 mii de persoane. Ca structură procentuală, Asia reprezintă puțin peste 32% din totalul imigranților șomeri, iar fiecare dintre cele două grupuri din Europa de Est reprezintă puțin peste 19%.

Cel mai numeros grup dintre imigranții șomeri este format din persoane cu ședere scurtă, sub patru ani în Norvegia – 31,2%. Al doilea grup ca mărime îl reprezintă persoanele care locuiesc în țară de cel puțin 20 de ani, cu o pondere de 24,2%, ceea ce se leagă de vârsta medie mai ridicată și activitatea profesională mai scăzută.

În ceea ce privește motivul imigrației, predomină refugiații, inclusiv membrii de familie reuniți. Aceștia reprezintă peste 46% din totalul șomerilor. Aproximativ o cincime sunt alți migranți de familie, iar o proporție similară migranți pentru muncă. Refugiații, imigranții din Asia și persoanele cu ședere scurtă sunt clar suprareprezentați printre șomeri în raport cu totalul imigranților.

În rândul restului populației, cea mai mare parte a persoanelor inactive profesional are vârsta între 55–66 de ani, în timp ce printre imigranți distribuția este mai echilibrată între grupele de vârstă. Nu mai puțin de 69,6% dintre imigranții șomeri au între 25 și 54 de ani, comparativ cu 46,3% în restul populației.

Procentul persoanelor cu educație de bază este similar, dar printre imigranți 34% dintre șomeri au studii superioare, față de 25% în restul populației. În rândul persoanelor din afara grupului de imigranți, cea mai mare pondere o au cei cu studii medii, care depășesc cu 4 puncte procentuale ponderea celor cu educație de bază.

Dintre șomerii fără trecut imigrant, 57% primesc beneficii de sănătate, iar 9% pensii sau indemnizații, ceea ce le limitează potențialul de revenire pe piața muncii. În rândul imigranților, procentul celor care beneficiază de servicii de sănătate este mult mai mic, de 26,7%.

Imigranții se regăsesc însă mai des în statutul de căutători de locuri de muncă sau beneficiari ai altor ajutoare, în principal de asistență socială. În acest grup este, de asemenea, mai mare ponderea persoanelor cu statut necunoscut – 36,6%, față de peste 10% în rândul celorlalți șomeri.

Datele arată că diferențele dintre grupurile de imigranți și restul populației sunt clar legate de regiunea de origine și durata șederii în Norvegia. Imigranții din Asia și Africa folosesc mai des serviciile de sănătate, în timp ce persoanele din Europa de Est din afara UE participă în mare măsură la programe de integrare.

Luând în considerare persoanele care studiază și pe cele care caută un loc de muncă, aproape 40% dintre imigranții șomeri din acest grup se află în faza de pregătire pentru intrarea pe piața muncii. De asemenea, ponderea ridicată a statutului necunoscut printre imigranții din țările UE este legată de nivelul ridicat al emigrației nedeclarate, care influențează imaginea reală a activității profesionale.