Prohibiția în Norvegia: de la beție la turismul alcoolic

Actualii „descendenți ai vikingilor” respectă încă legea stabilită în 1919. Autoritățile norvegiene au decis atunci să interzică vânzarea generală de vodcă și alte băuturi alcoolice tari. Trei ani mai târziu, a fost deschisă rețeaua de magazine de stat A/S Vinmonopolet, care a obținut monopolul asupra comercializării băuturilor cu un conținut de alcool mai mare decât berea obișnuită. Vânzarea de vodcă a fost permisă din nou în 1926, dar de această dată s-au impus taxe suplimentare și a fost interzisă publicitatea. Politicienii au luat această decizie sub presiunea societății. Restricțiile anterioare au dus la creșterea importanței economiei subterane și la popularizarea producerii de băuturi alcoolice de casă.

Deciziile luate de guvernul norvegian în prima jumătate a secolului XX își au rădăcinile într-o perioadă anterioară din istoria statului. Până în secolul al XVII-lea, în țara fiordurilor se consuma în principal bere. Odată cu popularizarea băuturilor tari, cele produse din hamei și malț și-au pierdut din valoare. Vodca și băuturile similare erau considerate medicament.

În 1756, după mulți ani de foamete, autoritățile daneze au introdus în Norvegia interdicția de a produce băuturi spirtoase și vodcă. 60 de ani mai târziu, după încheierea uniunii personale cu Suedia, reglementările au fost relaxate, ceea ce a dus la creșterea consumului de alcool. În anii 1830-1840, unui adult norvegian îi reveneau 13 litri de alcool pur sub formă de vodcă. Media actuală pentru țările Uniunii Europene este de 11,3 litri pe locuitor. Pentru Norvegia, această valoare este aproape la jumătate.

La mijlocul secolului al XIX-lea, au început să apară organizații care se opuneau consumului și vânzării de alcool. În Norvegia, legislația privind producția și vânzarea acestuia a devenit mai strictă. În unele comune, obținerea unei autorizații era condiționată de supunerea cererii la votul locuitorilor. Eforturile organizațiilor, din care în 1919 făceau parte 257 de mii din cei 2,6 milioane de norvegieni, au dus la introducerea prohibiției în 1919 și la acordarea statului a monopolului asupra comerțului cu băuturi alcoolice, altele decât berea.

Legea introdusă în 1919 a fost înăsprită în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. Taxele pe alcool au crescut atât de mult încât au depășit jumătate din valoarea acestuia. În 1975 a fost introdusă interdicția de a face publicitate la alcool și s-a decis că berea cu un conținut de alcool mai mare de 4,75% poate fi cumpărată doar la Vinmonopolet.

O parte dintre norvegieni încearcă să ocolească reglementările introduse în țara fiordurilor. Pentru alcool, merg, printre altele, la magazinele de peste granița suedeză. De asemenea, preferă să facă cumpărături în magazinele duty-free din aeroporturi și pe feriboturi. Unele excursii, de exemplu în Danemarca sau Polonia, sunt legate de așa-numitul turism alcoolic. Călătoria are ca scop satisfacerea dorinței de a consuma alcool la un preț accesibil. Astfel de călătorii încep și se termină adesea... la bar.

Potrivit unei analize a Przegląd Bałtycki, publicată în aprilie 2019, acciza norvegiană reprezintă 83% din valoarea băuturilor spirtoase în țara fiordurilor. În stat funcționează aproximativ 315 magazine Vinmonopolet. Acestea sunt închise în toate duminicile și sărbătorile. Programul lor este limitat și sâmbăta. Într-un supermarket tradițional, clientul trebuie să se mulțumească doar cu o cutie sau o sticlă de bere.

Sursa: SSB, Przegląd Bałtycki, MojaNorwegia.pl
Articolul a fost publicat pentru prima dată în august 2021.