Dispută privind deportarea după condamnări. Polonezii, în fruntea unui clasament rușinos

În centrul disputei s-au aflat reglementările privind persoanele condamnate pentru infracțiuni grave. Deputatul Erlend Wiborg, din Partidul Progresului (Frp), a solicitat guvernului informații despre cetățenii străini condamnați în ultimii cinci ani la cel puțin un an de închisoare cu executare, precum și despre numărul persoanelor expulzate din acest grup. Nu s-au putut obține date complete. Ministrul justiției și securității publice, Astri Aas-Hansen, din Partidul Laburist (Ap), a informat că acest lucru ar necesita analizarea manuală a fiecărui caz.

Sunt disponibile însă și alte date. Direcția Norvegiană pentru Imigrație (UDI) a înregistrat, în decurs de cinci ani, 3.605 cazuri soluționate de expulzare legate de infracțiuni. În 1.611 cazuri a fost luată decizia de expulzare. Alte 1.994 de cazuri s-au încheiat fără o astfel de decizie. Ministerul subliniază că statisticile se referă la numărul de cazuri, nu la numărul de persoane unice.

Aas-Hansen a precizat, de asemenea, că în aceeași perioadă 1.373 de cetățeni străini au fost condamnați la cel puțin un an de închisoare cu executare. Nu se știe însă câți dintre aceștia au fost expulzați în cele din urmă din Norvegia, deoarece statisticile disponibile nu permit corelarea directă a celor două informații. Wiborg consideră că regulile actuale sunt prea blânde. În opinia sa, cetățenii străini care comit infracțiuni grave ar trebui să părăsească Norvegia după executarea pedepsei.

Frp indică soluțiile pregătite în Danemarca. Guvernul de acolo a început lucrul la o reformă potrivit căreia un cetățean străin condamnat la cel puțin un an de închisoare pentru infracțiuni grave, precum violența gravă sau violul, ar urma, de regulă, să fie expulzat. Wiborg dorește reglementări similare în Norvegia. În ianuarie, împreună cu lidera Frp, Sylvi Listhaug, a prezentat în Storting o propunere asemănătoare. Aceasta a fost respinsă, printre altele, prin voturile Høyre, Senterpartiet și Ap.

Guvernul subliniază însă limitările care decurg din reglementările în vigoare. Expulzarea trebuie să fie proporțională, iar printre aspectele luate în considerare se pot număra situația familială, copiii, durata șederii în Norvegia și faptul că persoana a venit în țară în copilărie. Contează și protecția împotriva expulzării într-un stat în care persoana respectivă riscă persecuții, tortură sau pericol pentru viață. Dintre cele 1.994 de cazuri încheiate fără expulzare, 593 priveau persoane protejate împotriva returnării. Secretarul de stat Joakim Øren, din Ap, subliniază că Norvegia este obligată de dreptul internațional și nu poate trimite oamenii în locuri unde sunt amenințați de tratamente inumane.

Guvernul anunță totodată noi schimbări privind cetățenii străini care comit infracțiuni. Øren a informat că Norvegia lucrează în prezent la posibilitatea cooperării nordice în privința centrelor de returnare, de azil sau a altor soluții în state terțe sigure. Tocmai această direcție ar putea deveni următorul element al dezbaterii norvegiene privind expulzarea cetățenilor străini.